Despre mine

            Mă numesc Munteanu Alesia și pe 21 mai 2015 am împlinit 5 anișori. De doi ani și două luni nu mai pot vorbi și nu mai pot merge. Am fost un copil sănătos până la 2 ani și 9 luni adică până în aprilie 2013.
            În martie 2013 am început să vomit; mami m-a dus mai întâi la medicul de familie care mi-a pus diagnosticul de infecție cu rotavirus. Starea de rău a continuat și atunci părinții m-au dus la spitalul de urgență M.S. Curie Budimex din București. Aici  doctorii m-au refuzat spunând că au cazuri mai grave decât mine; eram poate cel mai grav din România în acel moment. Mi-au dat săruri de rehidratare și debridat și m-au trimis acasă. Până în 21 martie nu am mai vomitat. Din data de 22 Martie starea mea de sănătate s-a înrăutățit și mai mult. De teama unui nou refuz, mami și tati nu mai m-au dus la Budimex ci m-au dus la spitalul Grigore Alexandrescu unde nu am fost refuzată. Aici am stat internată până pe 1 Aprilie pe secția de toxicologie. Mi-au făcut tranzit baritat și mi-au pus alt diagnostic, de reflux gastro-esofagian. Solicitarea expresă a părinților mei de a mi se face un CT sau un RMN nu a fost luată în seamă. Puțin câte puțin nu am mai fost în stare să merg și vorbeam din ce în ce mai puțin, nici nu mai puteam să număr pe degete. Mă durea capul îngrozitor și nimeni nu mă ajuta cu nimic; se uitau în năsucul meu, în gurița, în stomac, numai în căpșor nu. În această perioadă am spus pentru ultima dată ”mami”. De aici am contactat pojar pentru că în această secție erau internați și copii cu boli ale copilăriei confundate cu alergii. Prin urmare, m-au transferat la cel de-al doilea spital – Victor Babeș – unde am stat de pe 1 până pe 5 Aprilie 2013. Și aici părinții au solicitat efectuarea unui CT. Nici un răspuns. În schimb în 4 zile am scăpat de pojar. Medicii de acolo au observat că piciorușul meu se îndoaie spre interior; de abia atunci și-au dat seama că e posibil să am o afecțiune neurologică și m-au transferat la cel de-al treilea spital –  Bagdasar Arseni. Temerea părinților mei s-a adeverit. În acest spital mi sa făcut mult doritul și necesarul CT. Diagnosticul a fost crunt și nedrept: tumoră cerebrală (astrocitom pilocitic sau gangliogloma) în centrul capului, în zona hipotalamusului, în ventriculul 3.
           În 8 Aprilie am fost transferați la cel de-al patrulea spital – M.S. Curie, unde unde cu câteva săptămâni înainte, mai exact pe 13 martie, am fost refuzată. Aici tumoarea mi-a fost scoasă în proporție de 70-80% în data de 9 Aprilie. În total au fost 12 operații din care 2 de rezecție tumorală (cea de-a doua rezecție a scos cam 95% din tumoră), 2 de extragere a hematomului format după fiecare rezecție, restul de intervenții au fost de implantare a unui șunt ventriculo-peritoneal, de revizie și repoziționare a lui. Toate operațiile au fost efectuate de medicii neurochirurgi de excepție: Sergiu Stoica și Sorin Târnoveanu. După operație m-am simțit mai bine, am început să mă joc, să mă ridic din pat.
             Dar… ca și când nu ar fi fost de ajuns, în ziua de Paști, 6 Mai 2013, fiind în secția de terapie intensivă a Spitalului Budimex, am făcut septicemie (Acinetobacter baumani) de la ceteterul din gât infectat, temperatură foarte mare, urmată imediat de convulsie și status epilepticus care a durat mult. Din acel moment starea mea a fost alta. Nu mai puteam urmări cu privirea, nu mai recunoșteam pe mami și pe tati, nu am mai stat în șezut, nu mai puteam apuca cu mânuța obictele. Ultima intervenție am avut-o în 11 Iulie 2013.
             În 22 august 2013 am fost transferată la Centrul Robănescu; din martie până în septembrie 2013 am stat neîntrerupt 5 luni și 3 săptămâni în 5 spitale.
             De atunci și până acum am fost într-o permanentă refacere neuromotorie prin gimnastică medicală și ergo-terapie la Centrul Național de Recuperare Neuromotorie Nicolae Robănescu și Centre de Reeducation Motrice pour Tout-Petits Elisabeth de la Panouse-Debre din Antony Paris.
              La RMN-ul din ianuarie 2015, am aflat că din reziduurile tumorale rămase infiltrate tomoarea se reface. Este nevoie o de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea ei.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s